luni, 24 iunie 2013

Prea multe aşteptări


O să încep simplu. Pune-ţi o întrebare simplă şi meditează puţin(mai mult): Aştepţi ceva în momentul actual?
Dacă ai răspuns cu "Nu", poţi să te declari o persoană fericită şi mă cam laşi pe mine speechless şi îmi contrazici principiile de mai jos.
În schimb, dacă ai răspun afirmativ, eşti în rândul muritorilor de rând ca mine, cu speranţe realizabile sau visuri imposibile. Speri că în viitor ceva se va schimba, se va întâmpla şi te va conduce spre un drum pavat cu tot ceea ce-ţi doreşti. Când eşti copil, speri să treacă anii şi odată cu ei să vină independenţa ta. Când eşti mare, speri să vină ziua în care toate responsabilităţile să se evapore, speri să găseşti pe cineva care să-ţi ia toate de pe umeri. Sau poate nu ştiu eu ce speri tu, dar speri. Deci pot să consider că totul e o speranţă continuă.
Aştepţi să vină vineri, apoi sâmbătă şi să nu mai existe luni. Apoi aştepţi concediul, în concediu aştepţi plecarea. Cu timpul aştepţi să fii promovat, să ai realizări, dar uiţi că ai trecut prin atât de multe aşteptări care te conduseseră în acel punct. Aştepţi să vezi pe cineva, pe o ea sau pe un el sau poate o carte, un animal, un copac. Aştepţi să treacă ora ca să ieşi afară, aştepţi să-şi termine ţigara sau să ţi-o termini, aştepţi să se golească paharul şi să pleci. Şi când realizezi câte ai aşteptat, aştepţi să nu mai aştepţi.
Aş fi ipocrit să zic "Nu mai aştepta." pentru că eu aştept să termin rândurile acestea.
So, whatever.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu